Ani la rand s-a crezut ca febra musculara este o consecinta a producerii in exces de acid lactic in muschi, ca urmare a unor eforturi foarte intense. Cresterea excesiva de acid lactic depaseste capacitatea muschiului de a-l descompune si elimina, acesta intoxicand celula musculara si impiedicand continuarea efortului.
Astazi este dovedit ca febra musculara este produsa de fapt de microrupturi in cele mai mici structuri contractile din interiorul fibrei musculare. Aceste structuri se numesc miofibrile si sunt alcatuite din unitati mai mici, de natura proteica, actina si miozina, care prin suprapunerea lor produc contractia musculara. In interiorul miofibrilelor se afla membrana Z, elementul care solidarizeaza miofibrilele in timpul contractiei musculare. Microscopic este dovedit ca microrupturile responsabile de aparitia febrei musculare se produc in zona membranei Z din interiorul miofibrilelor. Ca urmare creste presiunea intracelulara, semn al unei descompuneri a proteinelor din interiorul fibrei musculare dar si un semn al cresterii sintezei de proteine noi, necesara repararii structurii fibrei musculare. Acest proces este accentuat si de contracturi reflexe in interiorul miofibrilelor. Aceasta succesiune de procese explica decalajul de timp pana la aparitia febrei musculare dupa efortul care a provocat-o.
Rupturile in proteinele contractile ale muschului nu provoaca dureri deoarece la acel nivel nu exista receptori ai durerii, dar scade forta de contractie a muschiului, deoarece scheletul celular este afectat.
Durerea apare prin iritarea unor terminatii nervoase libere ca urmare a acumularii de lichid intracelular, simultan cu eliberarea unei substante provocatoare de durere, histamina.
In timpul febrei musculare se masoara in plasma sanguina si o crestere a enzimei creatinkinaza CK, folosita ca grad de masurare a leziunii muschiului.
Microrupturile sunt produse aproape exclusiv ca urmare a unor contractii speciale, asa numitele contractii excentrice, produse prin alungirea muschiului ca de ex. coboratul pe scari, pe munte. Acest tip de contractii provoaca in interiorul muschilor forte de trei ori mai mari decat contractiile obisnuite, concentrice, produse prin scurtarea muschiului, sau decat contractiile statice.
Tratamentul corect al febrei musculare cuprinde o alternanta de contractii si relaxari musculare de intensitate redusa ca mers, alergare foarte usoara, menite sa sustina irigarea sanguina a muschiului si procesele de reparare celulara. De asemenea un efect pozitiv il au baile calde, spre deosebire de masaj, care nu este indicat pe zona lezata.
La nivel microscopic este dovedit ca muschiul isi revine in intregime dupa 8 zile pana la 3-4 saptamani, fara a lasa in urma cicatrici ale fibrei musculare.