Cum sunt diagnosticate leziunile de cartilaj?
O prima metoda de diagnostic o reprezinta o radiografie in pozitie stand, in care nu se vede direct cartilajul dar in care, la leziuni mai mari de cartilaj, spatiul intraarticular apare micsorat, sub incarcarea greutatii corporale.
Analiza RMN este metoda in care, spre deosebire de radiografie, cartilajul se poate vedea direct si aprecia exact gravitatea leziunii.
In functie de diagnostic, medicul ortoped va decide terapia aplicata.
Terapia leziunilor de cartilaj
Terapia depinde de gradul leziunii, dar mai ales de durerile existente in articulatie. Leziunile de cartilaj nu sunt intotdeauna insotite de dureri. Durerea apare mai frecvent daca leziunea este intr-o zona intens solicitata in stand sau la mers, precum si la leziuni mai mari ale cartilajului.
In literatura de specialitate, cea mai utilizata clasificare a leziunilor de cartilaj este cea dupa Outerbridge si cuprinde 4 stadii:
Grad 1: culoarea cartilajului este schimbata, structura este mai moale
Grad 2: se disting fisuri in cartilaj
Grad 3: defectele de cartilaj sunt atat de mari incat se vede osul
Grad 4: apar zone mai mari in care osul nu mai este acoperit de cartilaj.
Terapia leziunilor de cartilaj poate fi conservatoare (fara interventie in interiorul articulatiei) sau chirurgicala.
In terapia conservatoare se pot recomanda medicamente antiinflamatorii sau contra durerilor, precum si infiltratii. In functie de starea articulatiei medicul ortoped va decide intre infiltratii cu actiune antiinflamatorie acuta, ca de exemplu cu cortizon sau plasma, sau infiltratii care sa reduca frecarea in articulatie, ca de exemplu infiltratii cu acid hyaluronic, preparate din plasma (PRP – plasma imbogatita cu trombocite).
Este bine de stiut ca aceste infiltratii nu vor vindeca leziunea de cartilaj, la fel cum un lant ruginit de bicicleta nu devine nou prin ungerea sa cu ulei.
In cazul cand se decide pentru o operatie, aceasta poate fi cu pastrarea articulatiei sau cu inlocuirea partiala sau totala a articulatiei (proteza).
Cele mai des utilizate tehnici de operatie, cu pastrarea articulatiei, sunt:
Artroscopie
- La leziuni mici de cartilaj sau existenta de corpi liberi de cartilaj in articulatie.
- Cartilajul este “frezat”, corpii sunt indepartati.
- Nu are loc o regenerare a cartilajului.
- Nu este indicata la leziuni mai mari de cartilaj.
Microfracturare – vindecare cu “dalta si ciocanul”
La leziuni mai mari se foloseste capacitatea corpului de a se regenera singur, prin stimularea maduvei osoase.
- In stratul dintre cartilaj si os se fac gauri foarte mici (“foraje”) cu instrumente speciale, cu scopul de a provoca o sangerare in zona lezata.
- Sangele care iese contine factori de crestere si celule stem, care formeaza un tesut fibros ce inlocuieste cartilajul defect.
- Tesutul fibros nou format nu este la fel de rezistent ca cel original (cartilaj hialin), insa diminueaza durerile si incetineste progresia leziunii de cartilaj.
- Conditie: ulterior interventiei este necesara o protejare a zonei la incarcare mecanica, fara a se calca un interval de timp pe piciorul operat!
- Se poate efectua artroscopic.
Biomatrix – pansament pentru cartilaj
- La tehnica de microfracturare se adauga asezarea sau lipirea unei membrane (matrice) din material asemanator colagenului, care acopera suplimentar zona defectului de cartilaj, ca un pansament.
- In functie de produsul folosit pentru membrana, aceasta poate fi asezata sau lipita pe zona defecta.
- Membrana poate fi, inainte de aplicare, imbibata cu PRP (plasma imbogatita cu trombocite). Microfracturarea se face artroscopic, iar membrana se aplica printr-o mica taietura a pielii, deasupra articulatiei.
Transplant osteocondral autolog (AOT)
- Refacerea suprafetei articulare prin transplantul unui cilindru osteocondral, recoltat dintr-o zona putin solicitata a articulatiei, in zona unde cartilajul este defect.
- Cu rezultate bune in leziuni mai mari de cartilaj.
- Dezavantaj: material redus avut la dispozitie (corpul propriu), dureri in zona de extractie a cilindrului.
Numita si mozaicoplastie deoarece la leziuni mai mari se folosesc mai multi cilindri, care asezati unul langa celalalt dau un aspect de mozaic.
Cartilaj din eprubeta
- “varianta de lux”
- Intr-o prima operatie se recolteaza celule cartilaginoase din genunchiul pacientului.
- Sunt inmultite in laborator.
- In a doua interventie se implanteaza in zona defecta.
- Avantaj: cartilajul nou este aproape identic functional ca cel original.
- Dezavantaj: sunt necesare doua interventii.
Osteotomie
- Refacerea axei in articulatie.
- Se poate folosi la deviatii de axa a piciorului, innascute sau dobandite, insotite de un defect mic sau mediu de cartilaj.
- Scop: o mai buna repartizare a solicitarii mecanice in articulatie.
- Incetineste progresia artrozei.
- Se poate folosi si pentru sold.
Indiferent de tehnicile aplicate, pentru un succes de lunga durata al terapiei este necesara o recuperare in etape a intregului sistem musculo-articular, care cuprinde:
- stimularea metabolismului local in articulatie – creste productia de lichid sinovial
- refacerea sistemului senzomotoric – realizeaza transmiterea corecta a comenzii nervoase catre muschi
- cresterea rezistentei locale si generale a musculaturii
- hipertrofia grupelor de muschi care asigura stabilitatea genunchiului.